Aflați în goana modernității mulți dintre români uită adevărata valoare a tradițiilor și culturii populare, De la obiecte, obiceiuri și până la îmbrăcăminte, toate sunt înlocuite cu cele care imită Europa de Vest. Există însă tineri care vor să salveze acest patrimoniu și atrag atenția că dacă vom renunța la toate acestea, ne vom pierde identitatea. Sebastian Paic este un tânăr doctorand în Cluj-Napoca care, din dragoste pentru portul popular românesc, a strabătut sute de kilometri în sate pentru a cumpăra costumele și obiectele care erau destinate uitării. Așa se face că a ajuns la o colecție de peste 1000 de piese pe care a ținut-o ani de zile într-o cameră de cămin.
Sebastian Paic este un tânăr doctorand în chimie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care iubește portul popular românesc. Totul a început în perioada liceului, în Brașov, atunci când participa la atelierele de cultură și spiritualitate românească numite si Minisatul Sfântului Andrei. Împreună cu colegii săi a învățat formele cele mai vechi ale artei tradiționale. Pasiunea profesorului care preda cursurile, a fost contagiosă, după cum o spune chiar el, așa că în 2004 i-a venit în minte să înceapă să colecționeze costume populare.
Așa că a pornit din sat în sat, și a bătut din poartă în poartă, în căutare de obiecte și costume populare. A făcut mai mereu autostopul, pentru a economisi bani și a-i investi în costume. Totul a fost o adevărată aventură, de la călătoria în sine, până la negocierea pentru fiecare costum în parte.
„Când merg prin sate, mulți oameni spun că au avut costume, dar le-au aruncat sau le-au dat foc. De aceea am sentimentul că de fiecare dată când achiziționez o parte de port, salvez de la pieirea prin distrugere sau prin indiferență. Căutarea aceasta este ca o aventura în care descoperi comori de sens și frumusețe.”
Aproape toți banii primiți de acasă, ca student, sau cei de bursă, au fost investiți în costume, unele vechi de peste 100 de ani. Așa a ajuns să adune peste 1000 de piese de port tradițional din 38 de zone etnografice. Toate aceste obiecte vestimentare și-au găsit locul în camera lui, din căminul 14 din Hașdeu, care a devenit un adevărat muzeu. A avut desigur parte de sprilin și de înțelegere din partea colegilor cu care împărțea spațiul.
„Am locuit în studenție timp de 9 ani în campusul Hasdeu și am fost nevoit să o depozitez în cameră colectia, care a crescut din ce în ce mai mult în acest timp. Am avut noroc de colegi de cameră foarte buni și cărora vreau să le mulțumesc, care m-au suportat, deși împărțirea spațiului era neechitabilă. Desigur că eram nevoit să stivuiesc costumele pentru a câștiga spațiu în teancuri înalte până în tavan și condițiile de depozitare erau cât se poate de improprii. ”
Își găsește greu cuvintele să exprime exact sentimentul care îl încearcă atunci când îmbracă portul popular românesc.
„Aș răspunde la această întrebare cu un gând edificator al profesorului meu Ioan Sorin Apan și anume: Când te îmbraci cu straiele țărănești te îmbraci cu lumea în accepțiunea conform căreia costumul popular este un templu la purtător. ”
Implicarea lui, în promovarea portului tradițional românesc, nu se oprește aici. Împreuna cu Asociația Zestrea, pe care o conduce, vrea să informeze publicul larg prin ateliere de meșteșuguri și expoziții despre importanța păstrării obiceiurilor, tradițiilor dar și diferențierea obiectelor autentice de cele care vor să imite normele tradiționale. Cel mai mare vis al său rămâne acela de a reuni în colecția lui câte un costum din fiecare regiune etnografică. Porturile colecționate de el au putut fi văzute până acum in expoziții la Cluj, Sibiu sau Chișinău.
