Jonglăm cu activități și timp. Ne ‘rupem’ calea în atât de multe drumuri și atât de multe treburi. Voiajul nostru începe dinăuntrul nostru, din pasiune, motivație și inspirație. O persoană extraordinară care desfășoară atât de multe activități își spune astăzi povestea. Diana Cozma, actriță, scriitoare și traducătoare. Ea spune că activitățiile acestea sunt iubirile ei pentru că iubește fiecare dintre aceste pasiuni. Are un doctorat în filologie și este licențiată în artă teatrală. A tradus cărți și a scris cărți. Vorbește despre povestea și viața cu o energie vibrantă. Pentru ea, acestea nu sunt doar joburi simple, la fel cum ea nu este doar o simplă persoană.
Ea spune că „fiecare muncă are nevoie de un timp al ei. Un timp al nașterii, al desăvârșirii. Trebuie să te apleci asupra muncii cu drag, cu grijă.”
Diana Cozma a dorit să cunoască lumea, să dobândească mai multă experientă, mai multe vieți. Prin intermediul devotării pasiunilor a dobândit.
„Când în zorii unei zile anume am privit pe fereastră, am văzut o lume pe care nu o cunoșteam, și atunci am simțit imboldul de a încerca să aflu un pic din minunăția acestei lumi. Știm cu toții că nu știm nimic.”
Dorința de a se implica în atât de multe lucruri minunate „vine dintr-o necesitate intimă de a schimba concomitent ceea ce se află în jurul meu și în mine. Privesc schimbarea ca o neostenită luptă împotriva stagnării, autosuficienței, gândului precondiționat. Dar schimbarea reală nu poate surveni decât în prezența cunoașterii.”
A devenit actrită datorită fascinației penrtu scenă și „ atracției irezistibile de a trăi mai multe vieți într-una singură.” Care a fost rolul favorit? Un rol dificil, Winnie din piesa Happy Days de Samuel.
„Se spune despre Winnie că ar fi cea mai grea partitură creată vreodată pentru o actriță. Cât adevăr se ascunde în spatele acestei afirmații de o simplitate dură și ale cărei subînțelesuri pot trece neobservate cu ușurință. Am muncit opt luni de zile pentru acest rol, străduindu-mă să mă apropii și să mi-o apropii pe Winnie.”
Succesul unui actor vine atunci „când cel puțin un singur spectator își amintește de el și de rolul pe care l-a interpretat după zeci de ani de la momentul interpretării.”
Diana Cozma afirmă că mereu „am simțit nevoia de a atinge omenescul din noi. Niciodată nu am alergat după succes. Cred că dacă ești bun în ceea ce faci, implicit ai parte și de un dram de recunoaștere.”
Legat de planurile ei de viitor nu dorește să spună multe deoarece „de multe ori imprevizibilul a țâșnit la suprafață, deturnându-mi planul bine ticluit. Acel imprevizibil m-a determinat să întorc spatele gândului planificat, să mă confrunt cu o altă realitate și astfel să modelez un nou plan. Prefer să vorbesc despre planurile mele după ce ele au ajuns să fie o realitate palpabilă, concretă.”
Motto-ul ei e simplu, dar cu o mare rezonanță „Tic-tac, tic-tac, tic-tac”. Timpul trece, această persoană extraordinară consideră capacitatea nesfârșită de a iubi „ca cea mai mare calitatea a unui om. capacitatea nesfârșită de a iubi”. Este „alarma care te trezește dimineața” si „când iubești chiar și munca devine un joc.”
A dorit să fie o dansatoare când era mică. Pentru a-i face pe oameni „să uite, timp de o oră, de felia lor de realitate cotidiană, pătrunzând în misterul creației, dansând și ei pe muchia aspațialității și atemporalității.”
Am întrebat-o cum ar fi definită Diana Cozma, răspunsul ei a fost „Nu știu”. Pentru cei care doresc să reușească în viată, ea îi sfătuiește „să nu renunțe niciodată la ceea ce dorește să facă în profesia sa. Să lupte pentru credințele și convingerile lui. Dacă va persevera, va izbândi.”
