Mamă, tată, vă mulțumim! Suntem în mijlocul sărbătorilor de iarnă, unde banii se împachetează în cadouri ce par să zboare pe fereastră. Suntem pe muchia noului an. Chiar și așa, unele lucruri și daruri nu se schimbă și rămân de neprețuit. Dragostea și susținerea părintelui. Cât de mult stăm și analizăm ce fac părinții noștri pentru noi?
Părinții pot fi oricine dacă sunt de partea ta atunci când ai nevoie de ei și te ceartă atunci când consideră că ai greșit. Poți să fii 99,99% sigur pe ceea ce dorești să faci, cel puțin 0.01% din tine se va opri și va analiza ce spun părinții. Dacă te uiți în urmă și te gândești la ceea ce s-a întâmplat în acest an, cât ai pierdut și ce ai câștigat, există o linie invizibilă. Cine ți-a rămas alături?
Dacă ești norocos, încă îi ai pe oamenii care te-au crescut și te-au iubit. Cei care au simțit și încă simt durerea atunci când cazi, care îți împărtășesc durerile și grijile. Cei care au sărutat rănile ce au fost descrise ca sfârșitul lumii. Cei care te-au trezit din coșmaruri și te-au calmat în cele mai înfricosătoare momente. Care ți-au dat să îmbraci geci, șepci, fulare atunci când îți era frig și nici măcar nu știai. Aceste lucruri care par mărunte, dar de fapt constituie o diferență majoră, sunt lucrurile care fac un om să fie un erou.
Părinții sunt eroi în fiecare zi. Ascund atât de multe îngrijorări și gânduri pentru că nu doresc să te „enerveze”. De câte ori le-ai spus „Lăsați-mă în pace că știu” atunci când ei doreau să îți dea un sfat. Dar ceea ce știi se datorează în mare parte învățăturilor pe care ți le-au transmis. Pentru că au insistat să te învețe lucruri necesare. De la ei faci deosebirea între bine și rău și tot de la ei știi să te îmbraci mai gros atunci când e frig afară. Iar în caz că te simți pierdut și nu știi ce să faci, poate ai norocul să poți da un telefon sau să te sfătuiești cu ai tăi. Ei sunt cei de la care poți să afli ce medicament să iei când ești răcit, cum să repari ceva, să îi suni să te plângi cât de grea este viața. Cei de care câteodată îți este atât de dor încât ai da orice să fii lângă ei.
Bunica mea avea o vorbă „Numai părinte să nu fii, mai toarnă un pahar”. Și e adevărat, acest lucru îl vom afla la momentul potrivit. Un părinte este un erou al zilelor noastre și un erou zilnic. Se „rupe” pentru noi și pentru a ne ajuta, iar când e timpul să părăsim cuibul părinții sunt cei care suferă cei mai mult. Copilul lor, odată „mucos” a devenit mare și frumos. Trăiesc cu speranța, așa ca orice erou că au făcut tot ce le-a stat în putință să ne crească și să ne ajute. Ei cred și își doresc să devenim oameni extraordinari și desigur să ne căsătorim cât mai repede și să facem mulți nepoți.
Acum gândește-te la tot anul și gândește-te la orice altă persoană și ce a făcut acea persoană pentru tine și fii recunoscător. Iar dacă ai părinții alături, te iubesc, te încurajează și îți dau și sfaturi, înseamnă că ai avut un an destul de bun. Bucură-te de timpul petrecut cu părinții tăi și realizează actele lor eroice pe care le-au făcut de când te-ai născut ( nopți nedormite la rând, zile cu febră, teme și examene, rugăciuni și iubire și încă multe altele care se aplică la fiecare caz în parte). Desigur toate aceste lucruri pot fi filozofie, dar oare nu sunt de asemenea părți rupte din realitate? Iubește-i pe eroii zilnici, iubește-ți părinții. Sunt cu adevărat extraordinari.
