Cunoștințele unei persoane sunt deseori trecute cu vederea. Nu putem ști cât de multă informație deţine un om și ce exact știe acea persoană. Venim cu scuza că nu avem timp să cunoaștem oamenii. Să vedem ce informații de valoare poate un om să aibă.
Uităm că de la fiecare persoană avem ceva de învățat, ceva de câștigat și de la care putem obține o poveste, un sfat și, desigur, informaţii necesare. Trăim cu iluzia că vom învăţa, dar dacă nu ne oprim pentru o secundă și nu încercăm să ascultăm ce are de spus o persoană, riscăm să nu învăţăm ceva ce ne-ar putea fi de folos.
Un instinct de bază este nevoia de a cunoaşte, un instinct pe care ar trebui să îl urmăm mai des. Să avem dorinţa de a afla mai mult; oamenii sunt o sursă bogată de informații. Cartea este nu își pierde valoarea când vine vorba despre informaţie, deoarece aceasta relatează informația pe care unii oameni o dețineau într-un anumit timp.
Cărțile și oamenii formează cunoștinte colective și un lider al cunoştinţelor colective este Florica Pop. Și-a început cariera ca profesoară de română după care a devenit directoare la aceeaşi şcoală, lucrând apoi ca bibliotecară, acum fiind managerul Bibliotecii Județene din Sălaj, având responsabilitatea a 61 de biblioteci publice.
Sufletul și inima Floricăi sunt între pereţii acestei instituții de cunoștinţe colective și anume biblioteca. Aici oameni care au scris cărți își dăruiesc infomația, iar oamenii care sunt în biblioteci oferă cunoștințe.
„Am încercat mereu şi voi continua să cred că unul din ajutoarele esenţiale pe care i le putem oferi semenului nostru, nu este nici averea materială, nici gloria, ci educaţia, cunoaşterea, cultura!”
Ce înseamnă să fii managerul unei biblioteci? „Să fii managerul unei Biblioteci Județene înseamnă să ai posibilitatea de a deschide perspective luminoase, de a construi și coordona oameni! Cine deține informația ar trebui să fie cel mai bogat, iar cine îi învață pe alții să o folosească nu are cum să nu fie pe deplin fericit, având convingerea că astfel, dăruind altora, câștigi cel mai nepieritor dintre daruri – recunoștința!”
Florica a ales să își împartă cunoștințele pe care le deține, dar și cunoștințele care sunt cuprinse în bibliotecă. Motivația deciziei de a avea un rol mult mai mare în dezvoltatea cunoștințelor oamenilor este exprimată astfel: „Da, așa am început, la școală, ca profesoară de română, apoi și director de școală. Mi-au fost dragi elevii mei, greu m-am despărțit de ei, dar am considerat că nu este o despărțire, de fapt, ci o și mai mare implicare în viața oamenilor.” Copiii sunt viitorul, iar prin dobândirea de cunoștințe aceştia vor deveni oameni excelenți.
„La școală copiii merg din obligație, într-un fel, este mersul firesc al formării unui om, dar să-i atragi spre bibliotecă, să-i convingi să iubească lectura și să participe la nenumăratele activități este o adevărată artă care implică multă creativitate, dragoste și competențe multiple.”
A dezvoltat situația bibliotecilor din județul Sălaj prin proiecte care au modernizat atât bibliotecile, cât și serviciile acestei instituții de cunoștințe colective. Florica a călătorit și a văzut multe lucruri, mereu încercând să dobândească cât mai multe cunoștințe și să foloseasă tot ce a învăţat astfel încât oamenii să beneficieze de pe urma acestora.
„Peste tot am fost atentă la modul de viață al oamenilor, am încercat să adun idei care ar putea ajuta aici, acasă și m-am bucurat mereu să observ că suntem profunzi, deschiși la minte și inventivi. Ar fi multe de spus, din toate călătoriile ne îmbogățim, depinde acum de modul în care percepe fiecare bogăția.”
Desigur, trăim într-o eră tehnologică unde informația poate fi găsită online. De aceea Florica s-a implicat în proiecte de modernizare a bibliotecilor. Motivul pentru care este un lider al cunoștințelor colective, găsite atât în cărți cât și în oameni, este convingerea că, deși trăim în vremuri în care tehnologia are un rol major, nu putem renunţa la tradiţional, la hârtie.
„Mi-s dragi cărţile şi am convingerea că, indiferent ce s-ar întâmpla cu echipamentele moderne, care depind de semnal, electricitate… CARTEA va rămâne peste toate timpurile, ca dovadă a trecerii omului prin labirintul cunoaşterii, lăsând urme scrise, spre a nu se uita trăirile, împlinirile, nemulţumirile şi, pornind de la ceea ce a fost, să se previzioneze viitorul. De aceea recomand mereu ca toate informaţiile importante să se aştearnă şi pe hârtie, să se adune şi păstreze în biblioteci – comorile cele mai de preţ ale fiecărui neam.„
